Salut voios de cotoiaş frumos

Salut apariţia în blogosferă a Grişkăi, care, de la traiul în comun pe pisi-blog, s-a mutat la casa lui. Găsiţi linkul, evident, la linkuri. :)

Way to go, mate!!! Un miiiaaau lung şi camaraderesc!

Sunt celebru!

Bipedul meu a primit acu' o zi-două vizita unor oaspeţi de peste mări şi ţări. Niscai scriitori-editori ultramegapremiaţi, din câte-am priceput. Persoane importante. Da' nu asta vreau eu să zic aici.

Ideea e că s-au îndrăgostit de mine. (Cum altfel? Doar sunt adorabil!) Mi-au făcut poze, au zis că mă ştiu de pe blog, că-s un cotoi celebru-n toată lumea. Booon. Asta-mi confirmă doar bănuielile. Apoi, când a venit vremea autografelor, iată ce-au lăsat pe pagina de deschidere:

Prima mea captură

Credeaţi că noi, pisicile, stăm chiar aşa, degeaba? Nţţţ! În urmă cu câteva zile am avut ocazia să-mi demonstrez utilitatea. La ceas de dimineaţă, când a prins uşa deschisă, un afurisit de şoarece s-a furişat înăuntru şi s-a trezit bot în bot cu mine. Ce-a urmat vă las să vedeţi în pictorialul de mai jos:

Sfidare!
Mai întâi, câteva lovituri de încălzire.
Apoi o lovitură kung-fu executată la marea artă.
Savurând victoria. Sau cum l-o fi chemat. Hihihihi...

I'm back

Revin, deci, după o-ndeluuungă absenţă. Ce-am mai făcut? Ce-am mai dres? Nimic senzaţional. Am meditat la fiinţă şi nefiinţă, am dormit din belşug, am contemplat peisaje de vară-toamnă-iarnă-primăvară, am tors şi mi-am lins bipedele pe cap, pe mâini, pe picioare, le-am dormit pe cap, pe mâini, pe picioare, l-am aţâţat pe frate-miu Ares ş-apoi l-am lăsat cu ochii-n soare... D-astea. Chestii pisiceşti.

Dar acum... Dar acum presimt că se apropie un moment important. După aproape un an de lâncezeală şi abandon, e din nou forfotă în jurul meu. Se strâng lucruri, se vâră în cutii, se stivuiesc cutiile prin camere. Drept pentru care, pe mine mă apucă nostalgia. Nostalgia după clipele când dormeam somnul celor care nu cuvântă pe cărţoaie de Stephen King, nostalgia după zilele senine în care mă simţeam în largul meu să mă cocoţ peste tot, nostalgia... Vedeţi cum am ajuns? I got the bluuuues. :)

Anyway, până la marea despachetare, am apucat să mă pozez într-o ipostază memorabilă. Sub mine fiinţa, deasupra nefiinţa. :)

Să ne recitim cu bine!