Dar acum... Dar acum presimt că se apropie un moment important. După aproape un an de lâncezeală şi abandon, e din nou forfotă în jurul meu. Se strâng lucruri, se vâră în cutii, se stivuiesc cutiile prin camere. Drept pentru care, pe mine mă apucă nostalgia. Nostalgia după clipele când dormeam somnul celor care nu cuvântă pe cărţoaie de Stephen King, nostalgia după zilele senine în care mă simţeam în largul meu să mă cocoţ peste tot, nostalgia... Vedeţi cum am ajuns? I got the bluuuues. :)
Anyway, până la marea despachetare, am apucat să mă pozez într-o ipostază memorabilă. Sub mine fiinţa, deasupra nefiinţa. :)