Durrell şi somnul întrerupt

Am vrut şi eu să dorm liniştit azi, dar nu s-a putut. După ce-am citit ce am găsit prin bucătărie (cartea aia de Durrell despre care vorbeşte Ioan T. Morar pare interesanta - păcat că deja au pitit-o ai mei în bibliotecă), m-a luat un somn atât de dulce!... Şi-am dormit o ţâră, nu mult, până când uitaţi ce mi s-a întâmplat:

Ei, să fie clar acum: mie-mi place atenţia, îmi place să fiu pozat şi filmat (după cum bine aţi văzut, după cum m-a trădat lăbuţa, nu mă pot abţine să nu mă răsfăţ în faţa camerei), dar totul are o limită. Data viitoare o să muşc. Şi-o să zgârii. Şi n-o să-i placă nimănui.

Promit să pun aici filmarea. Când o fi.

Miau!