marți, septembrie 11, 2007

Intrusul

Scriu pe fugă, scriu în mare grabă. De ieri seară nu mai sunt singurul răsfăţat din casă. :(( Cam pe la ora zece a apărut ca din senin un patruped flocos, alb cu negru, care s-a şi aruncat pe jucăriile mele. Le-a morfolit şi le-a îmbăloşat pe toate. :(( N-am îndrăznit să mă apropii prea mult de el. Tare se mai zbenguia, iar eu, calm din fire, am fost cam pus în umbră. Da' nu-i bai. Totul va fi bine, vorba cântecului. O să-mi treacă într-o zi-două pasa asta (am auzit că-i normală la primul copil din familie atunci când îi vine un frăţior - fie el şi dintr-o altă specie) şi să te ţii atunci giumbuşlucuri! Dacă pe Lucky, un westy, l-am acceptat până la urmă, iar pe Pako, pisoiul sperios şi bănuitor, l-am calmat, nu cred c-o să am mari bătăi de cap cu mogâldeaţa asta. Uitaţi cât e de inofensiv:
Aşa, şi ăsta sunt eu, că nu mă rabd să nu m-arăt. Aici încercam să mă dumiresc ce şi cum:

2 comentarii:

  1. Anonim6:10 p.m.

    Tu esti baiat bun, Axi! Tare bun!
    Io l-as fi gherait - sau as fi facut macar o tentativa, l-as fi stupit macar! Ca, deh, asa mi-s io!

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim8:42 p.m.

    las' ca nici eu nu-s asa cuminte. l-am stupit si eu destul, da' cu asta nu tine :( n-are niciun os de teama in el. asa ca n-am de ales: trebuie sa ne-mprietenim. da' cu timpul, cu timpul...

    RăspundețiȘtergere