vineri, august 29, 2008

Prima mea captură

Credeaţi că noi, pisicile, stăm chiar aşa, degeaba? Nţţţ! În urmă cu câteva zile am avut ocazia să-mi demonstrez utilitatea. La ceas de dimineaţă, când a prins uşa deschisă, un afurisit de şoarece s-a furişat înăuntru şi s-a trezit bot în bot cu mine. Ce-a urmat vă las să vedeţi în pictorialul de mai jos:
Sfidare!
Mai întâi, câteva lovituri de încălzire.
Apoi o lovitură kung-fu executată la marea artă.
Savurând victoria. Sau cum l-o fi chemat. Hihihihi...

2 comentarii:

  1. Bravo, bravo, felicitari!
    Si io am prins unul, acu' vreo juma de an, cand m-au dus in vizita la tara... Dar mameluca mea de stapana n-a fost in stare sa imortalizeze momentul - a facut ea vreo 2 poze, da' au iesit una mai rau decat alta :)
    Si, tocmai cand ma gandeam daca sa-mi mananc sau nu vanatul, m-au luat pe sus si m-au dus in masina, ca se grabeau sa plece acasa. Iar prada mea a fost infulecata de Florica, unul dintre motanii bastinasi, pe care-l puteti vedea la adresa asta kilometrica: http://pisi-blog.weblog.ro/2006-07-27/93478/ramura-pisiceasc%C4%83-a-familiei-%28ep-2%29---la-%C5%A3ar%C4%83-%282006%29.html
    Dar m-am razbunat la urmatoarea vizita, cand ticalosul de Florica a indraznit sa vina intr-una dintre camerele revendicate de mine drept teritoriu: l-am jumulit de i-au mers fulgii - la propriu, nu la figurat!
    Apropo, tu ai mancat soarecele ala? Ma tot intreb ce gust o fi avand...

    RăspundețiȘtergere
  2. daaa, l-am mâncat. şi pe ăla, dar şi mulţi alţii de-atunci încoace. sunt taaaare gustoşi, pe onoarea mea de pisic-vânător. şi parcă de-atunci mi s-a deschis apetitul pentru gustări felurite, nu doar pentru uscăţelele alea colorate şi, fără-ndoială, nesănătoase. îţi recomand şi ţie cu căldură măcar o muşcătură -- na, că-s şi poet :))

    RăspundețiȘtergere