vineri, iulie 06, 2007

Sunt găzdoi

Ne-am mai întâlnit noi până acum. Pako a mai venit în vizită la mine. Dar niciodată pentru mai mult de două-trei ore. Şi niciodată n-a părut dispus să lege prietenie cu mine. Deşi eu m-am străduit de fiecare dată.

Asta-i introducerea. Ca la carte. Acum premiza: în urmă cu aproape o săptămână, Pako a venit să stea mai mult timp. Oamenii lui au migrat în ţări tihnite, să-şi serbeze căsătoria. Aşa că m-au procopsit pe mine cu pisoiul lor mârâitor. M-au făcut de voie-de nevoie găzdoi.

Uite cum au stat lucrurile la început:
Tatonări. Amuşinări de la distanţă. Precauţie maximă. Şi mârâituri cât încape. Din partea lui, desigur. Eu n-am făcut decât să scot triluri suave, liniştitoare.

Apoi:
El a început să se dezmorţească. Să iasă din ascunzătoare şi să se joace cu oamenii mei. Eu l-am studiat de la distanţă, am încercat să-i transmit că totu-i în regulă.

Şi am reuşit:M-a lăsat să vin lângă el. Am stat cot la cot şi l-am studiat peste umăr, de aproape. Bun băiat Pako ăsta.

Acum suntem cei mai buni prieteni. După doar cinci zile, ne jucăm de parcă am fi supt de la aceeaşi mamă. Fugim unul după celălalt, ne rostogolim pe covor. Ba chiar ne şi uităm împreună pe geam. Ăsta de mai sus e-un portret la comadă. A noastră.

N-aş fi crezut c-o să reuşesc să-l îmblânzesc pe Pako. Aşa cum v-am spus, la început era tare fioros. Cu tot orgoliul meu, mărturisesc că m-a şi speriat de câteva ori. Dar acum... dragii mei, îl ador. Sper să mai vină pe la mine. Şi să stea cât mai mult.

P.S. Oamenii mei ţin morţiş să amintesc aici că şi ei îl adoră. Că şi ei intră-n jocul nostru. Şi noi în al lor. Asta da simbioză! :) -- Vedeţi că ştiu tot mai multe cuvinte frumoase?

Mrrrraaau!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu